Când Dumnezeu îți cere imposibilul !
Românca Adriana Iliescu a devenit celebră la nivel internațional după ce, în ianuarie 2005, a dat naștere fiicei sale, Eliza Maria, la vârsta de 66 de ani fiind considerată la acel moment cea mai vârstnică mamă din lume. Această reușită s-a datorat unei echipe medicale de excepție care folosind procedura fertilizării In Vitro a reușit să transfere în corpul Adrianei trei embrioni, unul ducând la nașterea Elizei. Practic doamna Iliescu a fost mamă purtătoare în acest experiment reușit care a arătat că uneori imposibilul devine posibil. Recordul dânsei a fost deja depășit de alte trei femei, deținătoarea recordului fiind în prezent o indiancă ce a născut la 74 de ani, toate urmând în principiu aceeași metodă medicală inaugurată de echipa doctorului Marinescu din România.
Ce ați zice dacă nu acesta este adevăratul record mondial și mai mult dacă deținătoarea adevăratului record a conceput și născut copilul pe cale naturală? Imposibil nu? Și totuși cazul este documentat de Biblie așa că cel puțin noi cei credincioși trebuie să-l luăm în considerare.
Umblarea cu Domnul
Nu cu mult timp în urmă am văzut cum Avraam, prin credință, a părăsit viața confortabilă pe care o avea în Ur și în Haran și împreună cu întreaga familie a plecat spre Canaan urmând chemarea Lui Dumnezeu. Întreaga familie însemnând el, soția Sara, nepotul Lot și o mare mulțime de slujitori care aveau grijă de turmele lor. Având încredere deplină în făgăduințele Lui Dumnezeu a plecat fără ezitare la porunca Lui Dumnezeu, locuind în corturi într-o țară care nu era a Lui dar care fusese promisă urmașilor săi. A fost credința lui Avraam perfectă? O să vedem imediat că nu, dar mereu și mereu el își îndrepta calea urmând chemarea lui Dumnezeu.
Poate vreun creștin să pretindă perfecțiunea în umblarea lui cu Dumnezeu? Nu, cine face asta este de fapt mincinos sau se amăgește singur.
1 Ioan 1:6-10
6 Dacă zicem că avem părtăşie cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul.
7 Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.
8 Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi.
9 Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.
10 Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi Cuvântul Lui nu este în noi.
Așadar ceea ce contează este umblarea în lumină, adică direcția și progresul, aducerea de roade și nu perfecțiunea pe care nu o poate atinge nimeni în această viață.
Când încercăm să-L ajutăm pe Dumnezeu
Avraam avea deja 75 de ani și Sara soția lui 65 când au plecat din Haran și încă nu aveau nici un copil. Geneza 12:4.
Aveau aproape totul, sănătate, bogăție, primite prin credință de la Dumnezeu , dar lipsea ce era mai important pentru ei: un moștenitor și în acea vreme și în acea cultură lipsa copiilor era chiar un stigmat.
Dar aveau o promisiune de la Dumnezeul în care credeau, pe care Avraam a primit-o încă de la plecare: că va face din el un neam mare, făgăduință pe care Dumnezeu o repetă cu mai multe ocazii.
Geneza 12:2, 7
Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare
Geneza 13:14-16
14 Domnul a zis lui Avram după ce s-a despărţit Lot de el: „Ridică-ţi ochii şi, din locul în care eşti, priveşte spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus;
15 căci toată ţara pe care o vezi ţi-o dau ţie şi seminţei tale în veac.
16 Îţi voi face sămânţa ca pulberea pământului de mare; aşa că, dacă poate număra cineva pulberea pământului, şi sămânţa ta va putea să fie numărată.
Chiar și Lot, nepotul lui Avraam, cea mai apropiată rudă plecase pe propria cale și se părea că slujitorul lor, Eliezer din Damasc, avea să moștenească totul, inclusiv făgăduințele divine.
Geneza 15:1-6
1 După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie şi a zis: „Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare.”
2 Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii, şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.”
3 Şi Avram a zis: „Iată că nu mi-ai dat sămânţă, şi slujitorul născut în casa mea va fi moştenitorul meu.”
4 Atunci, Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău.”
5 Şi după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa va fi sămânţa ta.”
6 Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.
Dar anii treceau, ei deveneau din ce în ce mai bătrâni și părea că Dumnezeu își uitase promisiunea sau că o va împlini în alt mod.
Așa că la vârsta de 85 de ani Avraam și 75 Sara, cei doi eroi ai credinței s-au gândit să-l ajute puțin pe Dumnezeu. Sara a fost, probabil, prima femeie din istorie care a venit cu ideea modernă a mamei purtătoare, dar fără fertilizare in vitro. Dacă Dumnezeu i-a închis pântecul și oricum era deja prea bătrână să mai nască, de ce să nu aibă un copil de la Avraam cu o slujnică mult mai tânără, Agar, pe care să-l crească apoi ca fiind copilul ei? Chiar și Avraam a fost de acord cu ideea, devenind în sfârșit, la 86 de ani, tatăl unui fiu pe nume Ismael. Totul părea perfect, cu puțină ingeniozitate umană promisiunea Lui Dumnezeu părea să prindă contur.
Geneza 16:2
Şi Sarai a zis lui Avram: „Iată, Domnul m-a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii de la ea.” Avram a ascultat cele spuse de Sarai.
Numai că lucrurile nu aveau să se desfășoare cum și-au propus. Slujnica Agar a realizat că are o carte bună de jucat și că prin fiul dăruit lui Avraam poate să devină mult mai mult decât era. Așa că încă înainte de naștere a început să-și disprețuiască stăpâna, conflictul dintre cele două culminând cu două izgoniri, prima temporară și a doua definitivă a Agarei și a lui Ismael la puțin timp după nașterea lui Isaac.
Apoi și cel mai important, nu asta a fost promisiunea Lui Dumnezeu. Da, Dumnezeu lucrează prin oameni și se așteaptă ca noi să fim împreună lucrători cu El dar numai după planul Lui perfect, descoperit în Cuvânt și nu după planurile noastre. El a promis un fiu al lor, al celor doi Avraam și Sara, nu un fiu adoptat sau doar al unuia dintre ei. De multe ori Dumnezeu nu își duce la îndeplinire planul așa cum vrem noi și când vrem noi. El are metodele Lui și timpul Lui care întotdeauna funcționează cel mai bine.
Eclesiastul 3:11 „Orice lucru El îl face frumos la vremea lui”.
Efeseni 3:10-11
10 pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu,
11 după planul veşnic pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru.
Astăzi oamenii au schimbat planul Lui Dumnezeu de mântuire prin Isus și culmea se așteaptă să funcționeze la fel de bine ca planul Lui veșnic.
Astăzi oamenii au schimbat modul în care „facem” biserică și se așteaptă să funcționeze la fel de bine ca cea făcută după planul Lui veșnic.
Astăzi oamenii nu mai au răbdare și vor să vadă imediat rezultate prin care Dumnezeu să le ateste valoarea și efortul și acceptă orice reacție emoțională drept convertire autentică.
Dar nu așa merge treaba cu Dumnezeu și la final când se va trage linie mulți vor avea o surpriză neplăcută, Isus le va spune că nu îi cunoaște.
Avraam și Sara trebuiau să învețe lecția importantă și pentru noi că făgăduințele Lui Dumnezeu se împlinesc la timpul ales de Dumnezeu și folosind metodele alese de Dumnezeu.
Așa că aveau să mai aștepte călătorind prin pustiu încă 15 ani.
Când imposibilul devine posibil
Geneza 17:1-22
La vremea aleasă de Dumnezeu, când Avraam avea 99 de ani și Sara 89, tot El avea să-și pună în aplicare planul. Da folosindu-i tot pe ei, dar după planul Său. Și începe cu un legământ. Acum nu mai vorbim de o promisiune ci de ceva consfințit legal, de un angajament ferm. Și legământul nu îl privește doar pe Avraam ci și pe Sara și de asemenea pe fiul lor promis, pe Isaac.
Avraam acceptă legământul prin credință, manifestată practic prin tăierea împrejur.
Încă nu complet dar începem să vedem de ce trebuia să fie Sara, nu Agar sau altă femeie. Sara și fiul ei erau parte din legământ, nu Agar și Ismael care și ei aveau să fie binecuvântați dar în alt fel.
Avraam râde în sine lui, la fel și Sara. Geneza 17:17; 18:12
Râsul lor arată necredință, dar de fapt nu era necredință în Dumnezeu ci în ei. Au ajuns în sfârșit în punctul în care nu mai puteau să se bazeze pe ei, ci în totalitate pe Dumnezeu.
Uneori Dumnezeu amână răspunsul la rugăciunile sincere și legitime ale copiilor săi pentru că vrea să le distrugă încrederea în sine, vrea să îi aducă în punctul în care să se încreadă numai în El, numai în Harul Său. Harul Lui nu implică nici măcar o fărâmă de merit din partea noastră. Primirea Harului da, implică ascultare, supunere pentru că dacă Dumnezeu are instrucțiuni specifice prin care beneficiem de harul Său este clar că așa vrea să procedăm. Orice altă cale înseamnă de fapt neascultare, adică necredință.
Geneza 18:14
„Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, şi Sara va avea un fiu.”
Evrei 11:11-12
11 Prin credinţă şi Sara, cu toată vârsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioşia Celui ce-i făgăduise.
12 De aceea, dintr-un singur om, şi încă un om aproape mort, s-a născut o sămânţă în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra.
Acum știm cu toții că nu barza aduce copiii. Ca Isaac să se nască a trebuit ca cei doi să încerce din nou.
Conceperea lui Isaac nu a fost miraculoasă. Da, Dumnezeu a făcut o minune ca o femeie la vârsta Sarei să ducă sarcina, dar conceperea și nașterea au fost cât se poate de naturale, fără proceduri medicale moderne.
Dacă cei doi nu credeau nu mai încercau, faptul că au încercat demonstrează credința lor că Dumnezeu poate acolo unde omul nu mai poate, că împreună cu Dumnezeu imposibilul devine posibil.
Adevăratul plan al Lui Dumnezeu
De ce Sara? De ce Avraam? De ce Isaac și nu Ismael?
Geneza 1:15 Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”
Matei 1:1 Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.
Profeția antică din Geneza 1:15 se împlinește în Isus Hristos. El este sămânța Evei, El este sămânța lui Avraam, El este cel care conform planului veșnic al Lui Dumnezeu avea să zdrobească capul șarpelui prin jertfa Sa pe cruce și astfel să aducă iertarea și pace între om și Dumnezeu prin Noul Legământ.
Romani 4:16-25
16 De aceea, moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor,
17 după cum este scris: „Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care înviază morţii şi care cheamă lucrurile care nu sunt ca şi cum ar fi.
18 Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi sămânţa ta.”
19 Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii.
20 El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu,
21 deplin încredinţat că El ce făgăduieşte poate să şi împlinească.
22 De aceea, credinţa aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire”.
23 Dar nu numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”,
24 ci este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă, celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru,
25 care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.
Ce învățăm de la Avraam și Sara
Dumnezeu ne iubește și prin harul Său a acceptat jertfa Fiului Său ca ispășire pentru păcatele noastre.
La fel ca Avraam și Sara primim harul său prin credință atunci când renunțăm să-L mai ajutăm pe Dumnezeu, să ne bazăm pe capacitățile noastre și aplicăm exact planul Lui așa cum El ni l-a lăsat prin Evanghelie.
Planul Său cu privire la primirea mântuirii prin credință, pocăință, mărturisire și botez.
Planul Său cu privire la cum trebuie să trăim ca creștini în această lume.
Planul Său cu privire la cum trebuie să „facem” Biserica Sa.
La fel ca Avraam și Sara să învățăm să așteptăm cu răbdare roadele cu încredere deplină că la vremea potrivită Dumnezeu ne va ajuta să le culegem și să ne bucurăm de ele.
Rămâneți în Hristos, rămâneți doar creștini!